Declarația comună a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea și a Preafericii Sale Patriarhul Bartolomeu I
Vatican, 29 iunie 2004
„Vegheați, fiți tari în credință, comportați-vă ca bărbați, fiți tari. Totul să fie între voi în caritate” (1 Cor 16,13-14).
1. În spiritul credinței în Cristos și al carității reciproce care ne unește, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul acestei noi întâlniri a noastre, care are loc în sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Paul, mărturisind voința fermă de a continua drumul spre deplina comuniune între noi în Cristos.
2. Au fost mulți pașii pozitivi care au marcat acest drum comun, mai ales începând de la istoricul eveniment pe care îl amintim astăzi: îmbrățișarea dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul Athenagoras I în Ierusalim, la Muntele Măslinilor, din 5 și 6 ianuarie 1964. Astăzi, noi, succesorii lor, ne regăsim împreună pentru a aniversa cu vrednicie în fața lui Dumnezeu, în fidelitate față de memoria și intențiile originare, acea întâlnire binecuvântată, care de-acum face parte din istoria Bisericii.
3. Îmbrățișarea de la Ierusalim a respectivilor noștri predecesori, de venerată amintire, exprima în mod vizibil o speranță prezentă în inimile tuturor, așa cum relata Comunicatul: „Cu privirea îndreptată spre Cristos, arhetip și autor, împreună cu Tatăl, al unității și al păcii, ei se roagă lui Dumnezeu ca această întâlnire să fie semnul și preludiul lucrurilor viitoare spre slava lui Dumnezeu și luminarea poporului său credincios. După multe secole de tăcere, acum s-au întâlnit în dorința de a realiza voința Domnului și de a proclama străvechiul adevăr al Evangheliei încredințate Bisericii” (Comunicat comun al Papei Paul al VI-lea și al Patriarhului Athenagoras I, Tomos Agapis, Vatican – Fanar, 1971, nr. 50, p. 120).
4. Unitate și Pace! Speranța aprinsă de acea istorică întâlnire a luminat drumul acestor ultime decenii. Conștienți că, de secole, lumea creștină suferă drama separării, predecesorii noștri și noi înșine am continuat cu perseverență „dialogul carității”, cu privirea îndreptată spre acea zi luminoasă și binecuvântată în care ne vom putea împărtăși din același potir cu sfântul Trup și prețiosul Sânge al Domnului (cf. Alocuțiunea Patriarhului Athenagoras către Papa Paul al VI-lea, 5 ianuarie 1964, ibid., nr. 48, p. 109). Multele evenimente ecleziale, care au marcat ritmul acestor ultimi patruzeci de ani, au format temelia și consistența angajamentului carității fraterne: o caritate care, învățând din trecut, să fie gata să ierte, să fie dispusă să creadă mai degrabă binele decât răul, să încerce înainte de toate să se conformeze Mântuitorului Divin, și să se lase atrasă și transformată de El (cf. Alocuțiunea Papei Paul al VI-lea către Patriarhul Athenagoras, 6 ianuarie 1964, ibid., nr. 49, p. 117).
5. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru gesturile exemplare de caritate, participare și împărtășire reciprocă pe care ni le-a dat să le împlinim, între care se cuvine să amintim vizita Papei la Patriarhul ecumenic Demetrios în 1979, când, la reședința din Fanar, a fost anunțată crearea „Comisiei Mixte Internaționale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă în ansamblul ei”, un pas ulterior pentru a pune alături de „dialogul carității” „dialogul adevărului”; vizita Patriarhului Demetrios la Roma în 1987; întâlnirea noastră la Roma, în sărbătoarea Sfinților Petru și Paul din 1995, când ne-am rugat în Bazilica Sf. Petru, deși ne-am despărțit în mod dureros în timpul celebrării Liturgiei Euharistice, deoarece nu ne este încă cu putință să bem din același potir al Domnului. Apoi, mai recent, întâlnirea de la Assisi pentru „Ziua de Rugăciune pentru Pace în lume” și Declarația comună pentru protejarea mediului, semnată în 2002.
6. În ciuda voinței noastre ferme de a continua pe drumul spre deplina comuniune, ar fi fost nerealist să nu ne așteptăm la diferite obstacole: doctrinale mai ales, dar și obstacole care derivă din condiționările unei istorii dificile. În plus, noi probleme apărute din schimbările profunde care au avut loc în ansamblul politico-social european nu au rămas fără consecințe în relațiile dintre Bisericile creștine. Cu reîntoarcerea la libertate a creștinilor din Europa centrală și de est au reapărut și vechile temeri, făcând dificil dialogul. Îndemnul Sf. Paul către corinteni: totul să se împlinească între voi în caritate, trebuie să răsune, totuși, în noi și între noi.
7. „Comisia Mixtă Internațională pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă în ansamblul ei”, inițiată cu atâta speranță, a marcat, în ultimii ani, pașii făcuți. Ea poate să rămână încă un instrument potrivit pentru a studia problemele ecleziologice și istorice, care sunt la baza dificultăților noastre, și să individualizeze ipoteze de soluționare. Este de datoria noastră să continuăm în angajamentul hotărât de a relua lucrările cât mai curând. Ținând cont de inițiativele reciproce luate în acest sens de către Scaunele din Roma și Constantinopol, ne adresăm Domnului ca să sprijine voința noastră și să îi convingă pe toți cât este de indispensabil să continuăm „dialogul adevărului”.
8. Întâlnirea noastră de astăzi de la Roma ne permite și să ne confruntăm înfruntăm în mod fratern cu câteva probleme și neînțelegeri care au apărut recent. Îndelunga practicare a „dialogului carității” ne vine în ajutor tocmai în aceste circumstanțe, pentru ca dificultăților să li se poată face față cu seninătate, și pentru ca acestea să nu încetinească sau să întunece drumul întreprins spre deplina comuniune în Cristos.
9. În fața unei lumi care suferă tot felul de diviziuni și dezechilibre, întâlnirea de astăzi dorește să reamintească în mod concret și cu putere cât este de important ca creștinii și Bisericile să trăiască în pace și în armonie între ei, pentru a mărturisi în mod unanim mesajul Evangheliei, cât mai credibil și mai convingător.
10. În contextul particular al Europei, în drum spre forme mai înalte de integrare și lărgire spre estul continentului, îi mulțumim Domnului pentru această evoluție pozitivă și ne exprimăm speranța că în această nouă situație va crește colaborarea dintre catolici și ortodocși. Sunt multe provocările cărora trebuie să le facem față împreună pentru a contribui la binele societății: aceea de a vindeca cu iubire rana terorismului, de a insufla o speranță de pace, de a contribui la vindecarea atâtor conflicte dureroase; de a restitui continentului european conștiința rădăcinilor sale creștine; de a construi un dialog adevărat cu Islamul, pentru că din indiferență și din ignorare reciprocă nu poate să se nască decât neîncredere și chiar ură; de a alimenta conștiința sacralității vieții umane; de a depune eforturi pentru ca știința să nu nege scânteia divină pe care fiecare om o primește prin darul vieții; de a colabora pentru ca acest pământ al nostru să nu fie desfigurat, iar creația să poată păstra frumusețea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o; dar, mai presus de toate, de a proclama cu o forță reînnoită Mesajul evanghelic, arătându-i omului contemporan cât de mult îl ajută Evanghelia să se regăsească pe sine și să construiască o lume mai umană.
11. Îl rugăm pe Domnul să dăruiască pace Bisericii și lumii și să însuflețească cu înțelepciunea Duhului său drumul nostru spre deplina comuniune, „ut unum in Cristo simus“.